O lume pictată în roz 💗

O lume pictată în roz 

Pe drumul spre Răsărit, 

am zăbovit o clipă

Ca să mângâi o tulipă

 și un ghiocel; 

Am întâlnit un menestrel 

Care m-a învățat

 refrenul unui cântecel 

Foarte frumos, compus de el;

Eu i-am dedicat

 „Balada timpului uitat”

Pe care am compus-o 

cu mulți ani în urmă;

Am mers amândoi pe sârmă 

ca păsările lui Hitchcock, 

Ne-am pus busuioc în păr, 

am cules flori de măr...

Am aprins un foc de tabără 

când noaptea a venit,

Căci soarele plecase 

de câteva ore spre Asfințit,

Ne-am oprit la primul semafor 

al vieții în pragul dimineții, 

Când lumina zorilor ne-a învăluit... 

Ne-am spus 

La revedere,

Apoi am păstrat 

câteva clipe de tăcere;

Mai târziu i-am mulțumit 

menestrelului iubit 

Pentru clipele frumoase 

pe care mi le-a dăruit;

El m-a îmbrățișat 

și m-a sărutat, 

Mi-a promis că nu mă va uita, 

Că mă va păstra 

mereu în inima sa;

Eu i-am lăsat ca amintire 

două potire, unul plin cu iubire, 

altul plin cu fericire,

O batistă parfumată

 și o lume-n roz pictată. 

Toate drepturile rezervate © Crisastemis

Din Volumul - Versuri și Universuri