💫 Într-un colț de Univers 🌓

Într-un colț de Univers 

Uneori, sunt ca o sferă de lumină,

Plec în fiecare noapte sau zi senină

În câte o călătorie clandestină

Cu Eros tatuat pe inima mea,

Cu sufletu-mi deschis, 

Visând la Paradis;

Sunt liberă... dar singură

Mă rătăcesc prin atmosferă

Ca o particulă de praf...

Am nevoie de un geograf,

Chiar și de un priceput caligraf

Căci sunt o parte minusculă 

Din Univers, tu ești 

O majusculă din al meu vers;

Nici nu știi 

Cât de mult te iubesc!

Parcurg mereu 

Cu mintea globul pământesc

Cu speranța că am să te găsesc

Într-un colț de Univers, undeva,

Căci nu pot să renunț la tine,

Nu pot rezista fără dragostea ta...

Când amintirile mă răscolesc,

Din aurul stelelor 

Câteva grame șterpelesc,

Cu galbenul frunzelor mă învelesc,

Ca să strălucesc pe timp de noapte,

Pășesc pe drumuri neumblate,

Ca să ajung pe țarmuri 

Cât mai îndepărtate.

În liniștea deplină,

Toamna îmbrăcată-n crinolină 

Distruge din păduri, 

Trece peste calea ferată

Cu viteză nelimitată;

Mi-e dor de-o muzică minunată,

Dar aud vântul care deschide

Și închide orice poartă, 

Ceața e înfășurată pe trestia uscată 

De pe malul unui râu;

Mi-e dor să beau apă de pârâu,

Vreau să țin în frâu 

Dorul de tine și de primăvară

Altfel inima o să înceapă 

Să mă doară!

Mintea-mi zboară 

La un stol de fluturi de aramă;

Și ei și eu trăiesc o mică dramă,

Gândurile negre sunt acoperite 

Cu o maramă albastră, 
Le văd ca prin vis, 

Vor să intre pe fereastră;

Mi-e dor de povestea 

Noastră de iubire,

Am nevoie de un strop de fericire!

Parcă nu se mai sfârșesc 

Aceste clipe de nefericire!

Vremea e în curs de răcire,

Nu prea mai stau bine 

Pe linia de plutire,

Am nevoie 

De mângaierea caldă a ta

Ca să uit de toamna grea!

Toate drepturile rezervate © Crisastemis

Din Volumul - Versuri și Universuri