În prag de iarnă

În prag de iarnă

Plânge natura și suspină

De dorul clipelor senine,

De dorul parfumului de iasomie

Care o făcea să se simtă vie;

Plânge natura 

îmbrăcată-n ie albă,

Are la gât țurțuri de gheață 

în loc de salbă,

La urechi îi atârnă 

frunze de nalbă

În loc de cercei 

Cu toporași sau cu ghiocei;

Plânge inima mea pustie

După fluturii iubirii

Închiși în a iernii colivie,

Cerul e acoperit de nori,

Ceața-i ca o năframă subțire

Țesută cu fire de borangic...

Plânge soarele de frig,

Are nevoie de un cojoc 

Sau de un ilic de lână

Luat de la ciobani, de la stână...

Plânge blânda lună de supărare,

E-o vreme prea schimbătoare,

E prea multă poluare, disperare,

Prea mult chin, prea mult venin...

Frigul, e ca un baldachin

Care ne îndeamnă la somn,

Dar avem ore întregi de nesomn...

Timpul, nu prea se poartă 

Ca un domn galant,

E cât se poate de nonșalant,

Trece cu tupeu pe lângă noi,

Lăsând în urmă dâre de noroi...

Plânge iubirea,

 Plângem amândoi,

Scriem pe foi întregi ce simțim,

Ce trăim în prag de iarnă,

Tristețea, ca un sloi de gheață

Parcă s-a răsturnat 

Peste întreaga lume,

Peste povești frumoase, peste glume,

Peste volume întregi de poezii,

În clipele acestea cenușii.

Toate drepturile rezervate © Crisastemis

Din Volumul - Versuri și Universuri