vineri, 24 noiembrie 2017

În prag de iarnă


În prag de iarnă

Plânge natura și suspină
De dorul clipelor senine,
De dorul parfumului de iasomie
Care o făcea să se simtă vie;

Plânge natura 
îmbrăcată-n ie albă,
Are la gât țurțuri de gheață 
în loc de salbă,
La urechi îi atârnă 
frunze de nalbă
În loc de cercei 
Cu toporași sau cu ghiocei;

Plânge inima mea pustie
După fluturii iubirii
Închiși în a iernii colivie,
Cerul e acoperit de nori,
Ceața-i ca o năframă subțire
Țesută cu fire de borangic...

Plânge soarele de frig,
Are nevoie de un cojoc 
Sau de un ilic de lână
Luat de la ciobani, de la stână...

Plânge blânda lună de supărare,
E-o vreme prea schimbătoare,
E prea multă poluare, disperare,
Prea mult chin, prea mult venin...

Frigul, e ca un baldachin
Care ne îndeamnă la somn,
Dar avem ore întregi de nesomn...
Timpul, nu prea se poartă 
Ca un domn galant,
E cât se poate de nonșalant,
Trece cu tupeu pe lângă noi,
Lăsând în urmă dâre de noroi...

Plânge iubirea,
 Plângem amândoi,
Scriem pe foi întregi ce simțim,
Ce trăim în prag de iarnă,
Tristețea, ca un sloi de gheață
Parcă s-a răsturnat 
Peste întreaga lume,
Peste povești frumoase, peste glume,
Peste volume întregi de poezii,
În clipele acestea cenușii.



Toate drepturile rezervate © Crisastemis
Din Volumul - Versuri și Universuri 




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu