O noapte albă, nebună ❣️

O noapte albă, nebună

Singuri în noapte, 

Ne pierdem printre şoapte de dor,

Eu îţi spun că te ador, 

Tu mă mângâi uşor pe păr, 

Apoi pe umerii goi;

Singuri, ca doi porumbei,

Ne îmbătăm cu parfumul 

Florilor de tei, din povestea noastră,

Razele lunii ne zâmbesc de la fereastră.

Din noaptea blândă albastră, 

Facem o noapte albă, nebună,

Dar cât se poate de bună... 

Mă iei de mână şi mă săruţi,

Mă inviţi la dans, 

Dar vreau să te țin în suspans;

Tu faci un pas spre mine, 

Eu mă uit la tine fără să mă tem,

Cu inima mea te chem,

În gândul meu, blestem timpul, 

Care-i prea scurt, 

Vreau să ne iubim mai mult!

Te sărut, te îmbrățișez, 

Ard ca o flacără, vibrez...

Vreau să te impresionez și eu cu ceva;

Te învălui cu toată dragostea mea,

Încerc să mă furişez tiptil

În sufletul tău versatil... 

Te privesc din profil: 

Ești atât de frumos,

Pari deosebit de sensibil, 

De fragil, dar ești destul de abil!

Cu tine aș sta în exil 

O viață întreagă

Căci nu m-aș plictisi! 

Te-aș iubi în fiecare secundă

Cu dragoste profundă, 

Te-aș lega de mine 

Cu o fundă groasă roșie

Ca să nu mai poți pleca, 

Ți-aș lega inima de inima mea

Ca nimeni, niciodată, 

Să nu ne poată dezlega.

Toate drepturile rezervate © Crisastemis
Din Volumul - Castele de nisip