O clipă de răgaz
Mai dă-mi o clipă de răgaz,
Nu te mai uita la ceas,
Iubirea-mi încă are glas,
Inima-mi nu vrea să dea de necaz;
Mai dă-mi o clipă de iubire
Căci suntem conectaţi cu fire
De înaltă tensiune, eu fierb
Ca într-o oală sub presiune,
Tu parcă pluteşti
În altă dimensiune;
Mai stai o clipă lângă mine,
Căci sunt mai dulce
Ca mierea de albine,
Obrajii-mi sunt roșii ca două rubine,
Mă pierd în ochii tăi când mă privești
Căci ești frumos
Ca un prinț din povești!
Mai stai iubite! De ce te grăbești?
Iubirea adevărată
Doar o dată o-ntâlnești,
Încearcă să-mi zâmbești,
Spune-mi că încă mă iubești!
Mai rămâi o zi cu mine,
Căci sentimentele-mi
Pentru tine nu sunt aşa de puţine,
Nu le poţi cântări, nici măsura,
Când eşti în preajma mea,
Inima-mi bate cu putere,
Mai stai puţin iubite,
Nu-mi spune încă Adio,
Nici La revedere!
Nu mă lăsa cu ochii-n soare,
Nu vreau să mă orbească
Razele-i strălucitoare,
Nu te mai ascunde
După semnele de întrebare,
Mai pune-un semn de mirare
După a iubirii dulce chemare,
Nu mă lăsa în aşteptare
Căci sufletul mă doare tare!
Mai stai iubite, nu te grăbi,
Nu mă lăsa pe-aleile pustii
Căci toamna a venit, vântul e stârnit
De norii care-au acoperit cerul;
Hai să dezlegăm misterul,
Să aflăm motivul
Din cauza căruia ne-am îndepărtat,
Să batem fierul cât e cald;
Hai să navigăm
Pe marea de smarald a dragostei,
Să fim din nou doi porumbei,
Să zburăm deasupra
Pământului, să ne plimbăm
Prin mijlocul văzduhului;
Mai dă-mi o clipă de răgaz,
Nu pune mai mult gaz pe foc,
Nu-mi pune viaţa-n joc,
Tu-mi eşti destin, tu-mi eşti noroc,
Fără tine n-aş putea trăi,
Mai stai iubite, nu fugi!
Toate drepturile rezervate © Crisastemis
Din Volumul - Castele de nisip
Mai dă-mi o clipă de răgaz,
Nu te mai uita la ceas,
Iubirea-mi încă are glas,
Inima-mi nu vrea să dea de necaz;
Mai dă-mi o clipă de iubire
Căci suntem conectaţi cu fire
De înaltă tensiune, eu fierb
Ca într-o oală sub presiune,
Tu parcă pluteşti
În altă dimensiune;
Mai stai o clipă lângă mine,
Căci sunt mai dulce
Ca mierea de albine,
Obrajii-mi sunt roșii ca două rubine,
Mă pierd în ochii tăi când mă privești
Căci ești frumos
Ca un prinț din povești!
Mai stai iubite! De ce te grăbești?
Iubirea adevărată
Doar o dată o-ntâlnești,
Încearcă să-mi zâmbești,
Spune-mi că încă mă iubești!
Mai rămâi o zi cu mine,
Căci sentimentele-mi
Pentru tine nu sunt aşa de puţine,
Nu le poţi cântări, nici măsura,
Când eşti în preajma mea,
Inima-mi bate cu putere,
Mai stai puţin iubite,
Nu-mi spune încă Adio,
Nici La revedere!
Nu mă lăsa cu ochii-n soare,
Nu vreau să mă orbească
Razele-i strălucitoare,
Nu te mai ascunde
După semnele de întrebare,
Mai pune-un semn de mirare
După a iubirii dulce chemare,
Nu mă lăsa în aşteptare
Căci sufletul mă doare tare!
Mai stai iubite, nu te grăbi,
Nu mă lăsa pe-aleile pustii
Căci toamna a venit, vântul e stârnit
De norii care-au acoperit cerul;
Hai să dezlegăm misterul,
Să aflăm motivul
Din cauza căruia ne-am îndepărtat,
Să batem fierul cât e cald;
Hai să navigăm
Pe marea de smarald a dragostei,
Să fim din nou doi porumbei,
Să zburăm deasupra
Pământului, să ne plimbăm
Prin mijlocul văzduhului;
Mai dă-mi o clipă de răgaz,
Nu pune mai mult gaz pe foc,
Nu-mi pune viaţa-n joc,
Tu-mi eşti destin, tu-mi eşti noroc,
Fără tine n-aş putea trăi,
Mai stai iubite, nu fugi!
Toate drepturile rezervate © Crisastemis
Din Volumul - Castele de nisip

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu