Noi cărări
Prin crângul de aramă
Suflă crivățul cu putere,
Dar nu îl iau în seamă,
O să-i spun în șoaptă La revedere!
Oricum, toamna
E-aproape pe sfârşite,
Vor veni-n curând zăpezile
Cu flori mărunte de gheață;
Aş vrea să te sărut pe frunte
În fiecare dimineață,
Iar noaptea să te îmbrățișez,
Pe muzica iubirii cu tine să dansez,
Să nu mi se pară că doar visez!
Mi-e dor să-mi aşez
Tâmpla lângă tâmpla ta,
Să uit că viaţa-i rea şi grea,
Aş vrea o sărutare dulce de-a ta,
Să mă facă să simt că pot zbura!
Din cerul de azur
Se-aud cântece de îngeri,
Luceferii aprinşi,
Desprinşi sunt parcă dintr-o poveste,
Ceaţa de pe creste s-a mai împrăştiat,
Munţii-s poleiţi cu-argint curat;
De când ai plecat,
Trandafirii s-au uscat
Chiar dacă i-am udat cu lacrimi,
Doi mărăcini au răsărit
În Grădina iubirii,
Soarele fericirii n-a mai răsărit,
Nici tu n-ai mai venit
Să privim măcar
Un asfințit de lună împreună;
Trandafirii s-au uscat
Chiar dacă i-am udat cu lacrimi,
Doi mărăcini au răsărit
În Grădina iubirii,
Soarele fericirii n-a mai răsărit,
Nici tu n-ai mai venit
Să privim măcar
Un asfințit de lună împreună;
Totuşi, iubirea
Ce ţi-o port nu s-a risipit
În cele patru zări, își face noi cărări
În cele patru zări, își face noi cărări
S-ajungă-n inima ta,
Să se agaţe ca iedera de ea;
Dorul din sufletul meu
Vrea să se cuibărească
În sufletul tău,
În sufletul tău,
Să mă iubești la fel
Cum te iubesc eu!
Cum te iubesc eu!
Toate drepturile rezervate
© Crisastemis
Din Volumul - Castele de nisip

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu