Ca în poveşti 💖

Ca în poveşti 

A trecut furtuna deșertăciunii

Peste tăciunii urii care s-au stins,

Focul dragostei trebuie reaprins!

Mi-e dor de tine, stau ca pe ace,

Fiorul iubirii nu-mi dă pace,

Sufletul meu nu tace,

Ceaţa durerii nu se poate desface 

În fâşii, frunzele cărămizii

S-au aşezat ca un covor

În faţa unui dor neîndurător

De care nu pot scăpa atât de uşor;

Amintirile cu tine îmi dau târcoale,

Astăzi, nu mi se mai par banale

Cântecele de jale,

M-ajută să-mi ascult vocea inimii

Care-mi spune că vei veni 

La miezul nopţii 

Sau mâine-n zori de zi;

Plouă necontenit,

Stropii reci de ploaie

Se preling parcă

Peste sufletu-mi rănit,

Vântul suflă tare, nu a obosit,

Eu, sunt tot singură...

M-am cam plictisit!

Hai, vino la miezul nopţii,

Vreau să-mi fii rază de stea!

Eu voi fi umbra ta, 

Tu vei fi lumina mea;

Vom fi mereu împreună,

Ne vom face casă 

Lângă o rază de lună;

Ne vom trăi iubirea nebună 

Ca în poveşti,

Voi uita cine sunt, 

Vei uita cine eşti!

Vino acum, sau când vrei tu,

Eu nu-ți voi spune niciodată nu,

Sufletu-mi nu te poate uita,

Inima mea, nu vrea 

Să te scoată din ea!

Toate drepturile rezervate © Crisastemis

Din Volumul - Castele de nisip