Al meu... !
Tu eşti al meu, chiar dacă uneori
Te-ascunzi ca soarele după nori,
Chiar dacă te strecori tiptil ca vântul
Printre ramurile arborilor seculari;
Nu poţi să dispari din viața mea
Pentru că dragostea
Ne-a legat inimile pe vecie;
Tu ești ca un miracol, ca o magie,
Mă faci să-mi amintesc de copilărie,
Simt o imensă bucurie când te privesc,
Sub cerul ochilor tăi albaștri
La noapte vreau să mă adăpostesc
Căci vreau să-mi dai
Un sărut nepământesc!
Tu eşti al meu, chiar dacă
Nu vrei să recunoşti că mă iubeşti,
Când îți e frig, poți să te învelești
Cu iubirea mea
Ca și cu o pătură pufoasă;
Eu te aştept mereu cu drag acasă,
Îţi fac viaţa mai frumoasă,
Îţi pun o lume minunată la picioare,
În loc de clipe amare, îți ofer doar
Clipe de visare... dulci, pline de savoare.
Tu eşti al meu, chiar dacă-n zori
Dispari ca un fluture în ceaţă,
Totuşi, în fiecare dimineaţă
Îmi laşi o rază caldă de speranţă
Åži lacrimi argintii de ploaie
Cu care să mă spăl pe faţă.
Tu eşti al meu şi cred că ştii
Că nu te-am pierdut nicicând
Printre nostalgii în clipele pustii,
Te-am purtat cu mine neîncetat,
Căci locuiești în sufletu-mi curat,
Străluceşti ca un diamant;
Tu eÅŸti al meu... pe timp nelimitat!
Toate drepturile rezervate © Crisastemis
Din Volumul - Castele de nisip

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu