Mi-e dor de ochii tăi
Un dans graţios
Printre crengile unui stejar stufos,
Vântul, nemilos ca de obicei,
Duce cu el departe
Şi câteva frunze uscate de tei;
Câțiva porumbei zboară
Spre miazăzi la ceas de seară,
Apoi coboară lin
Pe ramurile unui arin,
Tăcerea se amestecă
Din când în când
Cu câte un suspin al vremii;
Boemii se plimbă braţ la braţ
Cu iubirea, contemplând natura,
Temperatura a scăzut,
Timpul, e din ce în ce mai urât;
E toamnă iar, trec zilele din calendar
La fel cum trece trenul,
Nu am uitat încă refrenul
Cântecului ploii,
Îmi amintesc de zgomotul
Stropilor reci
Bătând în geamul odăii mele
Şi-mi fuge gândul
La ploile minunate de stele
Din nopțile când frumoasele iele
Dansau la lumina lunii
Neținând cont de zgomotul furtunii
Care se apropia...
Mi-e dor de galbenul
Văpăii soarelui,
De razele lui strălucitoare,
Mi-e dor de-o mare albastră
Zbuciumată, mi-e tare dor
De copilăria-mi toată!
E prima dată când sufăr în tăcere,
Am nevoie urgentă de o adiere de zefir,
De o iubire dulce, ca un parfum
Din petale de trandafir...
Mi-e dor de-o primăvară
Cu miros de ghiocei,
De narcise şi de brebenei,
Mi-e dor de tine, de ochii tăi!
Toate drepturile rezervate © Crisastemis
Din Volumul - Castele de nisip
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu