Floarea iubirii

Pierdută-n amintirile de ieri,
M-au viscolit ninsori în calde veri,
M-am rătăcit pe-un drum spre nicăieri
Cărând în spate câteva poveri;
Mergând pe lungi cărări
În zile reci sau seri,

N-am vrut să strâng bani sau averi,

Am vrut să am puteri nebănuite,

Să fac din lucrurile-obişnuite,

Lucruri cât mai neobişnuite;

Trecând prin multe încercări 
Și momente urâte,  

Te-am iubit în taină, pe tăcute,

Am şters cu buretele clipele crunte

Şi am uitat de lacrimile cât un munte;

Am renunţat la emoţiile mărunte

Şi am făcut o punte de legătură

Între sufletele noastre

Și dragostea fără măsură;

Voi planta grăuntele iubirii

În Grădina imensă a fericirii,

Iubirea va fi floarea albă 
Care nu se va usca,

Vei fi pe veci al meu, 
Voi fi pe veci a ta.

Toate drepturile rezervate
 © Crisastemis

Din Volumul - Vise interzise