Uitând de tristețe şi de durere / Crisastemis

Uitând de tristețe şi de durere

Aseară, am adormit în braţele tale

Când stropii de ploaie cădeau agale

Pe geamurile aburite;

M-am trezit la miezul nopţii

Având percepţii diferite

Despre trecut, prezent și viitor;

Tu erai jos pe covor

Şi-mi sărutai picioarele,

Pe cer, stelele străluceau,

Se auzeau ecouri din depărtare,

Glasuri de păsări călătoare...

Trupurile noastre fremătau

Ca marea dezlănţuită

Când furtuna nu poate fi oprită

De nimeni şi de nimic...

M-ai mângâiat un pic,

Apoi m-ai luat în braţe,

M-am bucurat, căci nu voiam 

Să te înhaţe somnul

Fără să mă săruţi de Noapte bună;

Aseară, a fost Lună Nouă,

Am rupt iubirea-n două,

Ca să ajungă pentru amândoi...

Ne-am trezit în zori mai obosiţi,

Dar am dat timpul înapoi...

Iubirea s-a folosit 

De noi și noi de ea,

Ne-am iubit ca şi când ar fi fost 

Ultima clipă care ne-a rămas;

Am făcut din nou popas 

În Grădina fericirii,

Îngerii ne-au vegheat neîncetat,

Dumnezeu ne-a 

Binecuvântat în tăcere;

Aseară n-am avut vise, 

Nici măcar himere,

Ne-am iubit, uitând 

De tristețe şi de durere.

Toate drepturile rezervate © Crisastemis

Din Volumul - Între dragoste și ură