Știu că vei veni / Crisastemis

Știu că vei veni

Te-am aşteptat iubite, 

Te-am căutat prin vise,

Am ţinut ferestrele deschise

Ca să poţi intra 

Când vrei în inima mea;

Te caut tot mereu

Pe potecile sufletului meu,

Fac paşi spre tine

Printre lacrimi şi suspine;

Uneori, mi-e mersul îngreunat,

Dar nu te-am abandonat,

Am sperat că vei fi al meu

Măcar pe termen limitat,

Dar pe timp nelimitat...

Te caut ziua şi noaptea,

Inima mea nu poate rezista

Fără iubirea ta!

Ştiu, nu eşti proprietatea mea,

Nici a altcuiva, dar nu vreau

Să mi te ia nimeni altcineva.

Iubite, tu eşti 

Ca o rază de stea de la Răsărit,

Eşti soarele cald care m-a ferit

Adeseori de viscol, de ninsoare,

Eşti frumuseţe, pură splendoare;

Nu mai vreau depărtare între noi,

Nu vreau nici furtuni, nici ploi,

Vreau doar primăveri şi veri

Cu păsări, cu fluturi multicolori;

Vreau să evit albele ninsori

Şi florile de gheaţă,

Vreau să mă trezesc

În fiecare dimineaţă lângă tine,

Să-mi faci zilele senine;

Ale noastre destine

Sunt asemănătoare,

Tu ai nevoie de mine

Ca de o barcă de salvare,

Eu sunt o salcie plângătoare

Pe malul unei ape curgătoare,

Dacă nu te văd o zi, 

Simt că pot muri...

Norii cerului meu 

Nu mai sunt argintii,

Sunt negri sau gri,

Mă rătăcesc adesea 

Printre nostalgii;

Dar ştiu că vei veni, nici tu

Nu poţi trăi fără iubirea mea,

Vino acum, iubite, 

Alungă-mi clipa grea!

Toate drepturile rezervate © Crisastemis

Din Volumul –  Între dragoste și ură