Pe țărmuri cu nisipuri colorate
Îmi amintesc de tine,
De numele-ţi frumos
Scris cu atenţie de mine
Pe foile veline ale unui caiet
Pe care cu drag îl strâng la piept
De câte ori mi-e dor
S-ascult ecoul inimii-ţi bătând;
Îmi amintesc de tine
Ca de un frumos capitol
Din viaţa mea, te păstrez
În suflet ca într-un sertar
Unde-i ascuns un vechi ierbar
Cu flori de nufăr
Şi frunze de ienibahar.
Îmi amintesc de tine
De câte ori trec pe lângă
Vitrine cu păpuşi
Cu ochi jucăuşi ca ai tăi,
Îmi amintesc de noi,
De serile de joi în care stăteam
Cu ochii aţintiţi spre cer,
Tu te credeai corăbier,
Îţi plăcea să navighezi
Pe mări îndepărtate,
Căutai țărmuri cu nisipuri colorate;
Eu mă credeam o zână din poveşti
Când îmi spuneai că mă iubeşti;
Îmi amintesc de tine,
De mâinile tale fine,
De buzele-ţi catifelate,
Care mă sărutau printre
Lacrimile de fericire
Și șoaptele de-amor;
În gândul meu, te mângâi
Uşor pe spate și-mi iau
Rămas bun; Că te iubesc,
E de prisos să îţi mai spun,
Oricum ne vom revedea
În noaptea de Crăciun!
Toate drepturile rezervate © Crisastemis
Din Volumul - Vise interzise
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu