Lumini stinse / Crisastemis

Lumini stinse

Frânturi de amintiri

Mă împresoară în prag de seară,

Mi-e gândul la primăvară,

La o iubire de-o vară

Dar toamna e aproape,

Privesc în oglinda timpului,

Văd neliniştite ape

Curgând la vale,

Aud un cântec de jale;

E balada frunzelor ce cad

Udate de lacrimi de jad,

Câte un nor rătăcitor

Se plimbă pe cer liniştit,

Îmi amintesc cât ne-am iubit;

Mă legăn ca o frunză-n vânt,

Mi-e dor s-aud orice 

Cuvânt de-al tău

Oricât ar fi de rău;

Calc pe cioburi de vise,

Ferestrele iubirii sunt închise,

Luminile sunt stinse 

În sufletul meu...

Aş vrea să scap de amintiri,

De coşmaruri, de năluciri,

Aş vrea să văd din nou 
Străluciri de stele

În ochii tăi, iubirea vieţii mele!

© Crisastemis

Din Volumul - Între dragoste și ură