Lumini şi umbre / Crisastemis

Lumini şi umbre

Mi-e dor de clipele frumoase 

De demult, vreau 

Să tac şi să te-ascult,

Îmi amintesc prin câte-am trecut

Împreună, ținându-ne de mână,

Iubite, tu mi-ai făcut 

Din vremea rea, vreme bună.

Privesc chipul tău ușor de recunoscut,
Două stele se ascund în ochii-ţi 
De care nu pot sta departe,
Nu pot să ascund ceea ce simt, 
În privirea-ți minunată 
Parcă mă scufund,
Zâmbetul tău blând e un ocean de vise
În care mă afund din ce în ce mai mult;

Noaptea va veni-n curând,

Lumini şi umbre 

Se întrepătrund,

Fiori de dor în suflet 

Îmi pătrund,

Mă săruţi, fără 

Să spui niciun cuvânt;

Mă las purtată de val,

Nu vreau să ajung la mal

Cu toate că timpul mi-e rival,

Luna apare în peisajul ireal,

Cerul parcă e oval;

Natura mă invită 

La un festival al luminii, 

Văd linii albastre la Orizont,

Trebuie să ţin cont 

De tot ce va urma,

Până când roua din zori

Peste flori se va așeza...

Nu vreau să se sfârşească 

Visul meu atât de repede,

Când sunt cu tine, Izvorul iubirii 

Este atât de limpede!

Beau din el apă vie cu nesaţ,

Merg la braţ cu iubirea ta

Oriunde-mi doreşte inima;

Iubite, tu-mi eşti rază de stea,

Eşti tot ce am mai sfânt,
Eşti viaţa mea!

Liniștea coboară lin 

Din Universul senin,

Lui Dumnezeu din nou mă-nchin,

Cu tine închin Cupa Iubirii,

Beau încă un strop 

Din Elixirul fericirii;

Iubite, cu tine voi fi mereu

Aievea și-n visul meu!

Toate drepturile rezervate © Crisastemis

Din Volumul - Pe aripi de vis