Iubirea sufletului meu / Crisastemis

Iubirea sufletului meu

M-am rugat din nou la stele 

Să te aducă-n braţele mele

În nopţile întunecate, 

Am implorat cerul de mii de ori 

Să mă ţină departe

De ţărmurile unde cad ninsori 

Peste-amintirile de ieri;

M-am rugat în tăcere

Să nu mai simt nicio durere,

Căci inima-mi s-a frânt

De-atâtea ori! N-ai vrut 

Să treci granițele dintre țări,

N-ai vrut să zbori cu mine

Departe de lacrimi, de suspine,

Ai preferat să te ascunzi 

Printre vechile ruine

Ale unui trist trecut.

M-am rugat în zori 

Să nu mai fie nori

Pe boltă, seara 
Când apare luna,

Mi-am dorit ca săptămâna
Pe care trebuie
Să o petrecem împreună

Să se prelungească 
Până la o lună,
Apoi până la un an;

M-am rugat la Sfântul Ciprian

Să îmi dispară din alean

De câte ori iubirea 

E ca lava unui vulcan

Care erupe în sufletu-mi

Ce parcă se rupe

Când ştiu că eşti departe,

Cu gândul între Miazăzi 

Și Miazănoapte;

Am să mă rog 

În fiecare zi şi noapte

Ca Dumnezeu
 Să ne fie-aproape,

Să putem trece peste

Apele tulburate,

Peste oceanele-nghețate

Ale clipelor de singurătate;

Tu, jumătatea mea  

De la-nceput ai fost,

Așa vei rămâne mereu, 

Iubirea sufletului meu!

Toate drepturile rezervate © Crisastemis

Din Volumul - Între dragoste și ură