Iubirea iartă
Chiar dacă între noi
Este un gard
Este un gard
De sârmă ghimpată,
O judecată nedreaptă,
O judecată nedreaptă,
O neliniște ciudată,
O apă tulburată,
O apă tulburată,
Poarta sufletelor noastre
Este descuiată,
Este descuiată,
Iubirea iartă, nu poate fi
Îngenuncheată.
Îngenuncheată.
Chiar dacă între noi
Este un gard
Este un gard
De tăcere şi de aşteptare,
Un ocean de lacrimi
Și o mare depărtare,
Iubirea noastră are aripi,
Poate să zboare când vrea ea
Din inima mea direct în inima ta.
Chiar dacă cerul
E înnorat adeseori,
Noi vom alunga din nori,
Soarele nostru va străluci
Atât cât iubirea ne va uni;
Tu vei fi mereu izvorul meu
Cu apă vie, eu voi fi pasărea ta
Din colivie pe care o vei hrăni
Doar cu boabe de iubire
În fiecare zi.
În fiecare zi.
Chiar dacă între noi
Este un gard
Este un gard
De suferinţe acumulate
Pe care sunt agăţate mii de lacăte,
Noi avem chei,
Ne bucurăm de amintiri,
Ne bucurăm de amintiri,
De verile cu flori de tei,
De primăverile cu petale
Albe de ghiocei,
Albe de ghiocei,
Mâine, tu ai să mă iei de mână,
Vom merge împreună
Pe cărarea dreaptă a dragostei;
Chiar dacă-n ale noastre vise
Sunt pagini de poveşti scrise
La lumina zilei sau la miezul nopţii,
Boabele de rouă din pragul dimineţii
Se vor aşterne peste aburul ceţii.
Chiar dacă toamnele ne vor ploua,
De va fi vreme bună sau rea,
În noi va arde mereu focul iubirii,
Clipa despărţirii va rămâne în trecut,
Vom uita de tot ce ne-a durut.
Chiar dacă gândurile noastre au creat
Un gard înalt, care ne-a separat,
În curând va fi dărâmat,
Nu ne vom rătăci pe niciun drum
Neumblat, paşii ne vor duce
Spre Oaza fericirii, vom ocoli
Prăpastia dezamăgirii;
Chiar dacă frunzele
Din Copacul vieţii cad,
În noi, flăcările dorințelor încă ard,
Nu vor fi stinse de lacrimile de jad,
Căci suntem unși pe suflete
Cu Mir de Nard;
Dumnezeu ne-a dat
Răsad bun de flori care vor răsări
În inimile noastre zi de zi,
Lumina iubirii va străluci,
Fericirea ne va acoperi
Cu voalurile-i minunate,
Vom uita de nopţile însingurate,
Ne vom vindeca inimile însângerate,
Vom fi împreună până la moarte!
Din Copacul vieţii cad,
În noi, flăcările dorințelor încă ard,
Nu vor fi stinse de lacrimile de jad,
Căci suntem unși pe suflete
Cu Mir de Nard;
Dumnezeu ne-a dat
Răsad bun de flori care vor răsări
În inimile noastre zi de zi,
Lumina iubirii va străluci,
Fericirea ne va acoperi
Cu voalurile-i minunate,
Vom uita de nopţile însingurate,
Ne vom vindeca inimile însângerate,
Vom fi împreună până la moarte!
Toate drepturile rezervate © Crisastemis
Din Volumul - Pe aripi de vis

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu