Îmi lipseşti
Iubite, îmi lipseşti,
E tot ce vreau să-ţi spun;
Cândva, noi am mers
Pe-acelaşi drum
Dar viaţa ne-a trădat,
Timpul ne-a separat,
Tu eşti în celălalt
Capăt al lumii,
Eu, în mijlocul furtunii;
Distanţa, a stat adesea
Ca un zid între noi,
Cu toate că am luptat amândoi
Copt la cot, am aruncat departe
Orice ciot al geloziei,
Ne-au rămas amintirile,
Clipele bucuriei,
Totuşi, tristeţea nedreaptă
Şi-a pus amprenta apăsată
Pe inima mea zbuciumată...
Iubite, îmi lipseşti
Mai mult ca niciodată,
Nu mai am hartă ca să pot afla
Pe ce meridian se află inima ta...
Oare-ţi mai aminteşti de mine?
Eu mă gândesc neîncetat la tine,
Eşti ca un leac, tu mă faci bine
Atunci când mă simt rău;
Mă rog la Dumnezeu
Să mi te-aducă înapoi,
Căci dacă știu că suntem doi,
Pot merge mai departe;
Iubite, sunt singură,
Printre ape tulburate,
Printre şuvoaie de lacrimi,
Mă feresc atât cât pot de patimi;
Doar tu poţi să îmi alini sufletul,
Să opreşti zgomotul tăcerii
Asurzitoare dintre un ocean şi o mare,
Dintre iubirea din inima mea şi a ta.
Iubite, îmi lipseşti
Aşa cum îmi lipseşte
Parfumul primăverii,
Săgeata durerii nu s-a rupt,
E în sufletul meu frânt de dor,
Nu mi-e uşor când te ştiu departe;
Ziua mea se preface-n noapte
De câte ori mi-aduc aminte
De ale tale dulci şoapte,
Căci dacă nu eşti lângă mine
Nimic nu mă poate ţine
Cu picioarele pe pământ...
În fiecare secundă
Îmi eşti în suflet, în gând,
Eşti în tot ce mă-nconjoară,
Iubirea nu poate să dispară
Din inima-mi care te aşteaptă
Cu toată dragostea,
Soarele o să reapară în viaţa mea
Doar odată cu venirea ta!
Toate drepturile rezervate © Crisastemis
Din Volumul - Pe aripi de vis
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu