Cu gândurile în trecut / Crisastemis

Cu gândurile în trecut

Ca de fiecare dată, 

Toamna zbuciumată

Nu mi-a înşelat aşteptările,

S-a întors voioasă, 

Zâmbind fără temei,

Plină de tupeu, ca de-obicei,

Căci se bazează pe parfumul ei,

Chiar dacă-i prea vechi, 
Prea înțepător,

Nefericirea noastră face parte 
Din al ei ciudat decor.

Mi-e dor de tine! 
Inima mea vrea să te cheme 
Ori de câte ori își amintește 
Chiar și fără să vrea
De micile bucăţi de cremene 
Care-au aprins
Focul iubirii, ce ne-a ars 
Sufletele demult, cândva;

Ceaţa e ca o perdea 

Care-mi acoperă fereastra,

Noaptea e din ce în ce mai grea,

Întrebări fără răspuns 

Circulă ca mașinile de curse 

Prin mintea mea, 

Nesiguranța stă la pândă,

Vrea să-mi fure liniştea;

Cad ploi triste în neştire 

Peste clipele de rătăcire,

Nici o sclipire de stea

 Nu se vede la Orizont,

Timpul se poartă ca un vagabont,

Dispare subit în noapte, 

Lăsându-mă pradă 

Fricii de singurătate;

În sufletul meu îşi face cuib 

Un mic regret... Păşesc încet 

În lumea viselor, gândurile mele

Zboară în trecut, la momentele unice

Pe care le-am petrecut împreună;

Privesc o rază argintie de lună,

Parcă și ea se răzbună 

Pe inima mea bună,

Apare şi dispare de pe cer, 

La fel ca iubirea 

Când e acoperită 
De un nor albastru stingher.

Totuşi, simt că vei veni 
Mâine în zori de zi, 
Iubirea ne va învălui, 
Ne va da straiele ei de aur,
Ne va lega sufletele cu fire
 Roșii de mătase,
Ne va aduce-n dar 
Doar clipe frumoase.

Toate drepturile rezervate

© Crisastemis

Din Volumul - Vise interzise