Nonvaloare, nonsens / Crisastemis

Nonvaloare, nonsens

Noi, oamenii, am cam uitat 

Ce-nseamnă omenie,

Preferăm să stăm într-o colivie

Fără a ne mai interesa

Dacă cineva are nevoie de ceva,

Așteptăm cu nerăbdare

Să moară capra cuiva...

Bârfim, chefuim,

Ne dăm rotunzi, deși

Suntem mereu confuzi...

Oare unde a zburat

Iubirea pe timp nelimitat,

Ajutorul necondiționat?

Ne mai putem bucura

De-un dar, de-o floare, 

De-o casă primitoare

Pentru care să nu plătim

Nici rate, nici chirie?

Mai se găsește oare

O inimă frumoasă, vie,

Un suflet ca un soare,

Plin de lumini strălucitoare?

Fericirea, e uneori 

Ca bobul de tămâie,

Se-aprinde, sfârâie,

Apoi se topește, 

Rămâne-n loc o pată cenuşie...

Soarele ne mângâie

Cu câte-o rază aurie

Când vine primăvara,

Vara, el stă lângă noi

De dimineaţă până seara...

Toamna, cerul  

E acoperit de nori 

Până când se-ntorc 

Albele ninsori

Cu iernile geroase, 

Cu frigul care 

Ne pătrunde-n oase...

Începând cu ora şase

Tăcerea se îmbracă-n 

Straie zdrențuroase

Stând la pândă prin case,

Tristeţea ne aduce-n dar

Nopţi furtunoase

Ucigând momentele frumoase;

Doar iubirea-i îmbrăcată

În straie de mătase fină,

Ea ne alină, ne încălzeşte inimile

Când trosnesc lemnele în foc,

Ne folosim de noile şanse,

Uităm de nenoroc...

Mândria îşi ascunde faţa

În spatele unui cozoroc,

Ura îşi mai pune pe ea 

Un cojoc din lână groasă,

E tare fiţoasă  și ofticoasă...

O persoană ambiţioasă

Poate uşor supravieţui,

Dumnezeu îi dă putere 

Să treacă peste orice;

Un suflet rece nu poate dobândi

Lumina divină din zori de zi 

Când se aşterne peste lume,

Inimile bune pot să treacă

Peste graniţe, peste cutume...

Noi, oamenii, 

Ne regăsim adesea 

În pagini de poveşti, 

în bancuri sau glume,

Trecem prin iluzii, 

Prin deziluzii, 

Ne folosim de erezii,

Ne plimbăm printre nostalgii,

Printre amintiri greu de uitat,

Mai bifăm pe lista vieţii

Un alt vis spulberat, 

Un plan eşuat,

Un scop ratat...

Ne-am furat singuri

Preşul de sub picioare

De atâtea ori, suntem 

Ca fluturii dăunători...

Avem ochi, dar suntem orbi,

Ne războim ca nişte corbi, 

Snobi, robi, neghiobi...

Destinul ne e dat 

Sau e creat de noi?

Purtăm un nesfârşit război

Cu cei de lângă noi,

Suntem rivalii binelui 

şi prietenii răului,

Vrem să ne lăsăm povara grea 

Pe umărul oricui,

Nu vrem să facem 

Vreun bine nimănui...

Suntem în neconcordanţă

Cu tot ce ne-nconjoară,

Începe să răsară-n noi 

Câte un mărăcine

Care ne înțeapă 

Când pe mine, când pe tine...

Ne joacă feste timpul,

Nisipul din clepsidră 

Se scurge fără sens,

Suntem în regres,

Roţi oprite din mers,
Vieți fără sens...
Privim zilnic același tablou 
în loc de curcubeu... 
Un trecut neșters,

Nonvaloare... Nonsens,

Stres, laşitate, 
Stupiditate, avaritate,

Închisori aglomerate,

Minciuni, nedreptate,

Periculozitate, rigiditate,

Imponderabilitate;

Adrenalină, morfină,

Plutire lină... Moarte.

Toate drepturile rezervate © Crisastemis

Din Volumul - Între dragoste și ură