La Poarta viselor / Crisastemis

La Poarta viselor 

Stau la poalele unui munte de argint

Pe care lacrimile mele l-au făcut,

Amintirile cu tine, ca pietrele grele

Se rostogolesc prin mintea mea,

Mă lovesc prea des de tăcerea ta,

Mă cuprinde neliniștea...

Stau la Poarta viselor

Aşteptându-te ca altădată 

Cu inima însângerată,

Dar nu, nu e pentru prima dată

Când refuzi s-accepţi barca de salvare,

Vrei să te scufunzi în patima 

Plăcerilor trecătoare...

Nu prea te doare sufletul,

Eu am în inimă o plagă;

Eşti ca vulturul de pradă,

Aştepţi să-mi cadă alte lacrimi;

Tu nu plângi, nu suspini, 

Doar zâmbeşti, 

Mereu mă ocolești, 

Parcă vrei să mă jertfești

Pe altarul lumilor îngerești;

Tu nu poţi 

Să iubeşti cu-adevărat,

Dar eu stau, 

Chiar dacă uneori nu vreau,

Sufletu-mi plin de dor, 

Așteaptă ca un cerşetor

La poarta unui împărat... 

Știu, da, ai vrea,

Ți-ar plăcea să cerşesc 

Iubirea ta, dar nu, 

Nu va fi aşa... Curând 

Tu ai să-mi ceri 

Sărutul de ieri,

Îmbrăţişarea-mi caldă, 

Iubirea-mi ca o salbă de aur,

Sufletu-mi bun, 

Cununa de laur, 

Întregul meu tezaur.

Iubite, eu stau
La margine de lume

 Iar ţie îţi arde de glume,

Sunt prinsă în capcana ta 

Ca într-o pânză de păianjen,

 Parcă sunt un stânjenel 

Lovit de ger,

Tremur de frica durerii, 

Nu vreau să pier... 

Simt amărăciunea fierii 

În loc de al tău alint, 

Viscolul nefericirii este crunt!

Aştept să-mi spui 

Ultimul tău cuvânt

Ca să ştiu dacă 

Trebuie să mă mai avânt

În lupta cu iubirea, 

Nu vreau izbăvirea de chin,

Pocalul cu vinul dulce 

Al iubirii, încă e plin;

Mă voi agăța 

De-un colţ de lună,

Până va veni vremea bună,

Inima mea nebună nu vrea

Să renunţe la iubirea ta...

Vreau să mă odihnesc

La umbra stelelor iubirii,

Să fug departe de clipele rătăcirii,

Vreau să mă ducă paşii 

Pe drumul împlinirii.

Stau la apus de soare

Între un semn de întrebare 

Și o acoladă mare, 

Mă-ntreb: 

Oare m-ai iubit cândva
Sau doar te-ai jucat
Cu viaţa mea?

Eu nu te pot uita, 

Nu te pot alunga 

Din inima mea.

Mai stau iubite, te aștept, 

Nu am niciun regret,

Pentru tine m-am oprit 

Demult din mers...

Vreau să găsesc 

Adevăratul sens al iubirii,

Să mă urc din mers 

În Trenul fericirii...

Vreau să te câștig 

La Roata norocului,
Să fii doar al meu... Eu, să fiu
Centrul universului tău;

Am să te-aștept mereu
La Poarta viselor, iubitul meu!

Toate drepturile 
rezervate © Crisastemis

Din Volumul - Pe aripi de vis