Ierarhia vieţii

Trecut-a-n zbor primăvara,
Venit-a iarăşi vara
Cu arşiţa ei seara,
Lăsat-am deoparte visarea;

Ne dă târcoale nerăbdarea
De-a vizita marea albastră,
Privim pe fereastră
Cum trece timpul,
Ne e dor de nisipul fierbinte;

Ne-aducem aminte 

De copilărie,
Mai scriem câte-o poezie
Despre florile de pe câmpie,
Despre strugurii 

Care se coc în vie;

Soarele-i ca o minge de foc
Care ne arde sufletele
Din loc în loc,
Ne gândim la soartă, la noroc,
Luptăm pentru un loc
În ierarhia vieţii;

Trecut-au anii tinereţii,
Mai lăcrimăm 

Din când în când
De frica bătrâneţii,
Am trecut prin cenuşa tristeţii
Toamne şi ierni la rând;

Ne trezim râzând 

Sau suspinând
Când mai descoperim
Câte un fir alb la tâmple,
Aşteptăm să se întâmple
Ceva nou, frumos;

Gândurile noastre
Rătăcesc prin Cosmos,
Ne dorim un viitor 

Mai luminos,
Căci prezentul, 

Este cam sărăcăcios;

Ne lipsesc iubirile, 

Chiar şi fericirile,
Sentimentele înălţătoare 

Au dispărut
În negura timpului trecut.


Toate drepturile rezervate
© Crisastemis
Din Volumul - Săgețile iubirii