Hotarele tăcerilor

Ard, mă sting, 

M-aprind de dor,

Mă înalț, cobor, 

Zbor cu aripi de condor,

Trăiesc câte-un 

Moment sfâşietor;

Sunt ca un alergător 

De cursă lungă,

Iubirea ta nu vrea s-ajungă

În braţele mele... 

Mă vor distruge toamnele,

Ploile... apoi iernile;

Sufletul îmi va îngheţa, 

Mi se va frânge inima;

Ard, mă topesc 

Fără iubirea ta,

Rătăcesc ca o stea 

Pe-un cer prea mare,

Lipsa ta mă doare 

Din ce în ce mai tare...

Ard... ca un brad

Doborât de-un foc

Cu flăcări distrugătoare,

Poate-ai să mă zărești 

Din depărtare,

Poate-ai să treci 

Peste-ale tăcerilor hotare,

Peste oceanul 

Meu de întristare,

Mă ofilesc ca o floare 

Fără sărutarea ta,

Tu ești apa vie 

Care poate vindeca

Rana din inima mea.

Cât aş vrea 

Să te strâng în braţe,

Tristeţile hoaţe să dispară 

Pentru totdeauna 

Când luna de argint 

Va fi pe cer, 

Când lumina astrelor

Ne va acoperi... 

Hai să ne iubim zi de zi,

Noapte de noapte, 

Să nu lăsăm apele tulburate 

Să se pună-n calea noastră,

Hai să lăsăm o fereastră 

Deschisă iubirii,

Să nu cădem în prăpastia 

Dezamăgirii!

Toate drepturile rezervate

© Crisastemis

Din Volumul - Pe aripi de vis