Excese / Crisastemis

Excese

Te-ai trezit oare

Din visele tale înşelătoare?

Iubirea în exces 

Poate fi dăunătoare,

Fericirea, uneori dispare 

Ca un fulg sau ca o boare,

Tristețea poate fi apăsătoare

Atunci când apare 

Singurătatea...

Nedreptatea poate fi

Zidul de beton 

De care te poţi lovi

Când nici nu te aştepţi...

Regreţi ce ai făcut sau nu,

Faci un pas înainte 

Sau doi înapoi,

Doreşti poveşti noi, vrei

Să săruți buze moi 

Pline de dulceață

În fiecare noapte 

Sau dimineață?

Mai ai timp îndeajuns?

Crezi c-ai să primești răspuns

La orice întrebare?

Ai scris oare vreo scrisoare

În care să îți ceri iertare

Tuturor celor cărora le-ai greșit, 

Sau te simți prea copleșit,

Prea răvășit... prea istovit?

Mai îţi zboară gândul 

La florile de tei

Care se scutură 

Când sufletul de dor 

îţi tremură?

Oare ultima ramură 

Din Copacul Vieții

Va rămâne înverzită 

Sau va fi prea șubrezită

Ca inima ta, care nu uită 

și nu știe să ierte?

Oare sentimentele incerte 

Pe care le simți acum,

Te vor face să te abați din drum? 

Oricum, tot cenușă, tot scrum

Va rămâne din focul iubirii, 

Din basmele cu zâne,

Nu te vei putea 

Opune sorții,

Nu vei putea ține pe loc 

Timpul, nici anii tinereții.

Toate drepturile rezervate © Crisastemis

Din Volumul - Între dragoste și ură