Doar timpul...
Timpul poate şterge
Urmele unei iubiri profunde,
Timpul nu se ascunde
Printre unde nevăzute;
Timpul nu se poate corupe,
Chiar dacă uneori
aripile-i sunt rupte,
Nu vrea ca cineva să-l ajute;
Urmele unei iubiri profunde,
Timpul nu se ascunde
Printre unde nevăzute;
Timpul nu se poate corupe,
Chiar dacă uneori
aripile-i sunt rupte,
Nu vrea ca cineva să-l ajute;
Timpul nu poate sta
În spatele ușilor
Invizibile blindate,
Printre ecouri ciudate
Sau zgomote îndepărtate;
Timpul se plimbă pe oriunde,
Trece peste orice
Fără să ne-ntrebe de ce;
Doar timpul poate dispare
Ca o boare, dar nu avem ce-i face,
Ne ţine ca pe ace, cu fețele posace,
Dar noile secunde, minute,
Ies nestingherite din găoace;
Timpul nu se-mbată
cu apă rece,
Nu vrea să-nghețe,
Nu vrea să-nghețe,
nici să se dezghețe,
Iarna, nu vrea
Iarna, nu vrea
să bea cu noi o cafea
Sau un ceai fierbinte;
Timpul ţine minte orişice,
Se poate răzbuna
Dacă nu-i convine ceva;
Timpul poate fi-n favoarea ta
Sau a mea, dar nu poate sta pe loc,
Uneori ne-aduce noroc
Alteori ne ţine prizonieri,
Până trec ale tristeților ninsori;
Timpul este foarte serios,
Adeseori puțin scorțos,
Nu-i place niciun joc de noroc,
El îşi vede de treaba sa
Ca viaţa să meargă
Sau un ceai fierbinte;
Timpul ţine minte orişice,
Se poate răzbuna
Dacă nu-i convine ceva;
Timpul poate fi-n favoarea ta
Sau a mea, dar nu poate sta pe loc,
Uneori ne-aduce noroc
Alteori ne ţine prizonieri,
Până trec ale tristeților ninsori;
Timpul este foarte serios,
Adeseori puțin scorțos,
Nu-i place niciun joc de noroc,
El îşi vede de treaba sa
Ca viaţa să meargă
înainte cumva;
Timpul poate vindeca
Timpul poate vindeca
rănile care ne dor
Dacă vom crede-n
Dacă vom crede-n
frumusețea viselor,
Speranța nu trebuie
Speranța nu trebuie
să moară niciodată,
Cu toate-acestea,
Cu toate-acestea,
timpul nu ne iartă.
Doar timpul măsoară
Doar timpul măsoară
și strecoară
Nisipul din clepsidră,
Omul e ca o omidă
În fața destinului,
În fața destinului,
în fața tăvălugului vieții;
Anii tinereții au zburat
Anii tinereții au zburat
tot pe aripi de timp,
Ne trecem și noi,
Ne trecem și noi,
odată cu fiecare anotimp,
Mai abandonăm
Mai abandonăm
câte-un mic război;
Ne trezim triști și goi,
Ne trezim triști și goi,
ca niște copaci desfrunziți,
De furtuni chinuiți,
De furtuni chinuiți,
suferind, suspinând,
Luptând cu ego-urile noastre,
Dar nu trebuie să cădem
Luptând cu ego-urile noastre,
Dar nu trebuie să cădem
în capcana dezamăgirii.
Clipele fericirii
Clipele fericirii
dispar prea repede și ele,
În șiraguri de mărgele
S-au prefăcut de-atâtea ori
În șiraguri de mărgele
S-au prefăcut de-atâtea ori
lacrimile mele,
Ale altora poate s-au uscat
Când au crezut că timpu-n loc a stat;
Oare-am visat?
Ale altora poate s-au uscat
Când au crezut că timpu-n loc a stat;
Oare-am visat?
Sigur nu, totul e adevărat,
Ceasul vremii sună neîncetat,
Pendulul nu s-a stricat,
Ceasul vremii sună neîncetat,
Pendulul nu s-a stricat,
timpul, nu ne-a uitat!
Toate drepturile rezervate © Crisastemis
Din Volumul - Săgețile iubirii
Toate drepturile rezervate © Crisastemis
Din Volumul - Săgețile iubirii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu