Liberul arbitru

A trecut vremea
Părerilor de rău,
În sufletul meu e un hău,
Ţi-am dat mai multă iubire
Decât ţi-ar fi trebuit
În clipele-ţi de rătăcire...

Oare inima ta
Se zbate ca o nebună?
Oare măcar o dată
Pe săptămână
Îţi aminteşti de mine?

Poate-ar fi mai bine
Să te uit,
Am vrut demult
Să fac acest lucru
Dar liberul arbitru
Nu m-a lăsat,
Traficul din mintea mea
A fost cam aglomerat...

Acum, între noi
E prea multă tăcere,
Durere, fiere şi miere,
Sunt multe clipe efemere,
Tainice mistere...

Dar tu
Nu trebuie să mă uiţi,
Iubeşte-mă în continuare
Ca pe o icoană cu sfinţi,
Nu-mi vinde
Iubirea pe doi arginţi!

Uneori visez că eşti cu mine
Şi mă simt atât de bine!
Când seara vine tiptil
Tristeţea se apropie subtil
De inima mea... iarna, vara,
Mi-e totuna fără dragostea ta;

Aş vrea
Să dormim îmbrăţişaţi,
Cu funia dragostei să fim legaţi,
Să nu ne mai despărţim,
Să murim împreună
Cu iubirea noastră nebună;

Ceasul singurătăţii sună:
Ora zece şi un sfert,
Câte un mic regret
Iese la suprafaţă
Încet, încet;

Mă mai păstrezi oare
Măcar în gândul tău?
Colţul sufletului
Unde mă gazduisei
Demult, e cam prăfuit...

Stelele-au pierit
De pe cerul nopţii,
Dar nu-i ceva
Neobişnuit,
Valurile mării
Iubirii noastre
Au dispărut,
Pescărușii au tăcut,
Castelul de nisip
S-a năruit,
Sunt umezi pereţii
Sufletului meu...

Uneori am
Rău de mare,
Nu mai văd
Farul din depărtare,
De fapt, nici
Nu-mi mai pasă,
O poveste prea
Frumoasă
S-a transformat
Într-un coşmar...

Vino iar... ţi-am spus,
Dar n-am să mai repet,
Nu eşti al meu supus,
Nici eu nu-ţi aparţin...
Am să mă odihnesc puţin
La umbra unui nuc bătrân
Apoi am să-mi văd de drum!


Toate drepturile rezervate
© Crisastemis
Din Volumul - Săgețile iubirii