Eu te citesc...

Eu te citesc cu inima, 

Ca pe o carte,
În grabă, pe nerăsuflate,
Cât pot, cât se mai poate;
Eu te citesc cu sufletul,
Uneori ești ca tunetul
Ce-anunță o ploaie torențială;
Adesea, îmi pari demențială,
Dar nu te-am învățat la școală
Căci nu mi-ai fost predată...
Știu doar că ești puțin ciudată
Și-adesea comparată
C-o anumită boală...
Gelozie... Nebunie... Isterie.
 

Ești foarte tare!
Se-aude ecoul tău 

Din depărtare,

Când sunt tristă, 

Nu vrei colaborare,
Ești cam iute de picioare... !
Din cauza ta, mă rătăcesc
Pe câte o cărare
Ce duce spre nicăieri;

Iubire, eu te citesc 

Pe albele petale de flori,
Te regăsesc mereu 

În primăveri și veri,
Trecură ani de când te știu, 

Dar parc-a fost ieri...

Toamna, te citesc 

În frunzele uscate
Presărate pe alei, 

Te văd jucându-te adesea

Cu frumoșii porumbei;
Iarna te pot citi 

În steluțele-argintii
Ce-acoperă fiecare stradă,
Te pot găsi
În urmele pașilor pe zăpadă...

Eu te citesc demult,
Pentru tine, lacrimi multe
Au căzut din ochii mei calzi...
Eu te iubesc de-atunci, 

Până azi, te-am căutat adesea
Prin pădurile de brazi,
La poalele Munţilor Anzi,
Chiar şi în meniul 

Unor gurmanzi;

Eu te citesc iubire
Şi te păstrez într-un album
Al timpului, simt încă
Dulceaţa sărutului tău
Pe buzele mele, 

Când mi-e greu;
Te chem mereu 

Cu gândul meu,
Tu vii şi pleci, în zile calde, 

În nopţi reci,
Clipe seci... zeci îmi laşi,
Aripile de fluturaşi
Se frâng în zbor,

Dar tot te ador!

Nu pot să te măsor,
Dar vreau să te strâng
Pe un mosor
Ca pe un fir de lână
Căci nu vreau 

Să te scap din mână!

Toate drepturile rezervate
© Crisastemis
Din Volumul - Săgețile iubirii