Ce păcat!

Iubite, păcat 
Că nu ne mai iubim,
Că nu mai locuim 
În palatul minunat
De pe Tărâmul fermecat!
Păcat că nu ne mai sărutăm,
Că nu vrei să ne mai căţărăm
Pe Muntele iubirii ca altădat',
Oricum, Drumul fericirii e blocat
De când te-am aşteptat,
Ştiu c-ai întârziat intenţionat!

Păcat că visele noastre
S-au risipit în vânt,
Nu mai e niciun
Cuvânt de spus,
Timpul iubirii
Demult s-a scurs,
Clipele frumoase
Departe de noi s-au dus;
Păcat că n-am
Primit răspuns
La nicio scrisoare,
Chiar şi astăzi
Sufletul mă doare,
Păcat că pentr-o
Iubire-atât de mare
N-am folosit
Ultima barcă de salvare;

Păcat că n-am vindecat
Iubirea noastră
Rănită-n zbor
Ca pasărea măiastră,
Păcat că s-a spart
Ultima glastră
Şi floarea iubirii s-a uscat;
Păcat că am abandonat
Lupta cu destinul
Şi n-am băut
Din vinul pocăinţei,
Flacăra dorinţei
S-a stins încetişor,
În inimile noastre
Ultimul izvor al iubirii
Nu mai e plin dor;

Ce păcat că nu mai
Există oameni buni!
Din ascunsele ei văgăuni
Răutatea iese la suprafaţă
În fiecare zi de luni;
Zeci de uragane şi furtuni
Ne dau târcoale
Săptămâni în şir,
Luni întregi şi ani de zile,
Armatele urii
Încă mai folosesc
Tancurile cu șenile;

Păcat că soarele s-a supărat
Și cerul este întunecat,
Malul mării iubirii
Noastre s-a surpat,
Podul speranțelor s-a dărâmat,
Albatroșii s-au speriat
Departe-n cârduri au plecat;

Ce păcat
Că n-am mai îmbrăcat
Rochia de mireasă
De când ai plecat de-acasă,
Templul iubirii noastre
S-a prăbuşit
De când n-ai mai venit;
Dar nu regret că ţi-am dăruit
O parte din viaţa mea,
Sufletul şi inima,
Încă nu te-am uitat,
Știi că te-am iubit
Necondiţionat!


Toate drepturile rezervate
© Crisastemis
Din Volumul - Iluzii și deziluzii

What a shame!

Between us
there is not love anymore,
We no longer live
in the wonderful palace
On the enchanted
realm like before,
You don't kiss me,
not at all,
You don't wanna
climb with me
On the mountain of love,
like in the older days,
Anyway, the Road
of Happiness is stuck
Since I waited for you,
I know you've deliberately late!

Our dreams are scattered in the wind,
There is no word to say,
the time of love has passed,
Our beautiful moments,
they disappeared.
I did not get an answer
to any letter,
Even today my soul hurts me,
We did not use the last rescue boat
For such a great love.

We did not cure our love
Even if she was wounded
in flight like a bird,
The last vase is broken,
the flower of love is dried.
We abandoned the struggle with destiny,
We did not drink
the wine of repentance,
The flame of desire slowly died,
In our hearts the last fountain of love
Is no longer full of miss.

What a shame! In this world,
There are not too many good people,
From hidden corners, the wickedness
Comes to the surface every Monday.
Are dozens of hurricanes and storms
For weeks, months and years.
The armies of hatred,
still use the heavy tanks
Leaving too many traces
in some weak hearts.

The sun is upset,
the sky is dark,
The shore of the sea of love
 is crushed,
The bridge of hopes
is collapsed,
The albatrosses were scared,
They were gone far from us.

What a shame!
I never clothed
the wedding dress
Since you left home,
The temple of our love
is destroyed
Since when you have not come,
But I don't regret,
I gave you part of my life,
My soul and my heart,
I have not forgotten you yet,
You know,
I loved you unconditionally!


All rights reserved © Crisastemis
From The Volume 
Illusions and disillusions