Sub vraja ta

Iubitul meu de altădat',
Eu încă nu te-am uitat,
Te simt în durerile-mi difuze,
În sentimentele-mi confuze;
Mici călăuze-mi sunt fiorii
Pe care-i simt în pragul serii
Când mă gândesc la tine;
Te simt din departare,
Mă desprind din zbor
De pe albastra zare
Ca un cocor rănit,
Cu sufletul
Înăbușit de lacrimi,
Nu poți să-mi suprimi
Dorul ucigător,
Iubindu-te,
Eu mă înalț, cobor,
Nu pot să măsor
Iubirea pentru tine,
Căci n-aș avea cu ce...
Nu vreau să te-ntreb
De ce te-ai rătăcit
Între apus și răsărit
Sau dacă fără mine
Ești fericit sau nefericit...
Mi-ai îndulcit
De-atâtea ori viața amară,
Sper că n-ai să lași
Să piară iubirea dintre noi!

Iubite, ca frunza
De trifoi mi-ai fost,
Mi-ai dat iubire
Făr' de cost,
Mi-ai purtat noroc
Când eu credeam
Că-i doar un joc
Tot ce se-ntâmpla cu noi;
Am trecut ca doi eroi
de orice luptă sau război,
Mi-ai fost scut de apărare
În clipele de disperare,
De nu te-aș fi avut cândva,
Mă rătăceam
Și eu pe undeva;
Ai apărut în calea mea
Exact când trebuia,
Viața mi te-a dăruit
Ca pe un dar neprețuit,
Cu tine-am locuit
În Palatul fericirii,
Alături de tine-am mers
Pe cărările iubirii.

Iubitul meu de altădat',
De când ai plecat,
Tristețea m-a invadat,
Încă nu m-am acomodat
Cu singurătatea;
Tu erai jumătatea mea,
Micul meu Univers,
Erai o cratimă
Din al meu vers,
Erai soare strălucitor,
Vestitor al primăverii,
Frumusețea verii,
Bucuria învierii
Sufletului meu,
Micul meu zeu;

Iubite cu ochi
Adânci ca marea,
Tu-mi ești lumină,
Rază de Lună și stea,
Nu te pot șterge
Din memoria mea,
Nici nu aș vrea...
Inima nu mă lasă
Să te gonesc din a ei casă,
Iubirea ne-a fost
Proprietăreasă atâția ani,
Nu ne-a cerut niciodată bani,
Sentimentele noastre
Au fost adevărate,
Sufletele ne-au fost
Atât de-nflăcărate;
Ne-am încălzit mereu
La focul dragostei
Din care săreau scântei
Când iernile iubirii erau reci,
Cu inimile noastre calde
Deszăpezeam poteci,
Nu mă lăsai să plec,
Nu te lăsam să pleci...
Acum clipele-mi sunt seci,
Tu treci cu pași repezi
Prin Universul meu înjumătățit,
M-am obișnuit
Cu tăcerea ta,
dar nu mă pot desprinde
De iubirea care nu-mi dă pace,
Mă-nțeapă-n inimă cu zeci de ace;

Sunt tulburată,
Stau agățată de-un colț de cer,
Nu vreau să-ți cer nimic,
Știu că ai fost sincer
Când mi-ai spus că mă iubești,
Totuși n-aș vrea
Să te grăbești să dispari
Devinitiv din viața mea,
Căci fără tine nu pot rezista...
Iubite, încă sunt sub vraja ta,
Dar nu-mi displace,
Sufletul mea te dorește,
Nu se preface,
Iubirea vrea din nou
Să mă provoace
Prin orice mijloace...
Inima mea nu tace,
Bate din ce în ce mai tare,
Nu vrea eliberare!



Toate drepturile rezervate
© Crisastemis
Din Volumul – Culorile iubirii