Un colţ de Paradis

Mi-e dor de-albastrul
Nopţilor nesfârşite
Când mă plimbam cu tine iubite
Pe tărâmuri neştiute,
Când deschideam cu ochii minţii
Porţi nevăzute şi-ajungeam
În Universuri necunoscute;

Priveam stelele cum apăreau
Şi norii negri cum dispăreau,
Luminile cerului înalt
Aveau reflexii de diamant;

Fiecare clipă fără tine
Îmi pare-acum o veşnicie,
Dar noaptea albă mă îmbie la visare;
Mă uit la Luna argintie cum răsare
Şi-mprăştie raze strălucitoare;

Într-o mare de tăcere parcă înot
Dar nu vreau să mai socot
Cum trece timpul,
Mă contopesc cu Infinitul
Ca să rămân în vis
În colţul nostru de Paradis.


© Crisastemis
Din Volumul - Iluzii și deziluzii