Porţi închise

O clipă de singurătate
În toamna rece se abate
Peste o iubire pierdută pe jumătate,
Lumina palidă a unei inimi
Se stinge, pierzându-se-n imensitate;

O noapte lungă, fără tainice şoapte,
Frunze moarte, ziduri decolorate,
Străzi aglomerate;
Două suflete nevinovate
Plutesc deasupra nisipurile curate
Din Clepsidra timpului;

Două mâini aşteaptă 

O îmbrăţişare,
Doi ochi sunt sătui 

De prea multă visare,
O tăcere ameţitoare se aşterne
Peste infinita cărare a tristeţii;
Se-apropie zorii dimineţii,
Lacătele porţii iubirii 

Sunt tot închise,
Au dispărut fericirile promise!

© Crisastemis
Din Volumul - Iluzii și deziluzii

Closed gates

A moment of solitude

From a cold autumn

still remained

over a half lost love,

A pale light of a heart

Goes out, getting lost

in a blue immensity.

A long night without

mysterious whispers,

Dead leaves, uncolored walls,

Crowded streets;

Two innocent souls

Floating above the clean sands

of Hourglass of Time;

Two hands

waits for a hug,

Two eyes closed, are tired

of too much dreaming,

A staggering silence it sits

On the infinite road of sadness.

It nears morning,

The gates of hearts, are not open,

The locks of love are still closed,

The promised happiness disappeared!

All rights reserved © Crisastemis

From the volume - Illusions and disillusions