Lacrimi şi ploaie

Plouă... cum nu a mai plouat demult,
Plouă, din ce în ce mai mult;
Ascult sunetul ploii,
Mă plimb prin mijlocul odăii
Cu gândul la iubirea care ne-a legat;

Stropii reci de ploaie din cerul înnorat
Ajung pe pământul însetat
Dar și în sufletul meu zbuciumat;
 
Privesc frunzele cum cad în tăcere
Fără să aibă parte de vreo mângâiere,
La fel ca inima mea, care iubire cere,
Din ochii mei curg lacrimi de durere,
O amintire tristă, nu vrea
Să-mi spună încă „La revedere!”

© Crisastemis
Din Volumul - Iluzii și deziluzii