Cât de frumos!

Cât de frumos şi misterios eşti,
Ca un labirint, în care poţi
Să te rătăceşti... Ochii-ţi aprinşi,
Sunt ca două corpuri cereşti
Cu străluciri îngereşti;

Tu soare-mi eşti şi lună,
Vreme frumoasă, clipă nebună,
Tu, cu inima-ţi bună
Îmi faci cunună din stele,
Iubirea vieţii mele!

Tu-mi eşti munte de aur şi argint,
Ocean şi mare în care mă scufund,
Eşti versul pe care-l 
Scriu rând cu rând...
Eşti cel mai blând om de pe pământ,
Din cer, de pretutindeni...
Ca tine nu e nimeni altcineva,
Tu eşti iubirea frumoasă a mea!


© Crisastemis
Din Volumul - Iluzii și deziluzii