Pe timp nelimitat

Dezbracă-te de indiferenţe,
Încearcă să urci pe culmi semeţe,
Debarasează-te de clipele turbulente,
Bucură-te de momentele consistente;

Descalţă-te de frunzele veştejite,
Curăţă-te de sentimentele pârjolite,
Ridică-te din cenuşă,
Aruncă rupta mănuşă a mândriei,
Păstrează amintirile copilăriei în suflet;

Încearcă să simţi 
fiecare foşnet al pădurii,
Ascultă-n tăcere 
zgomotul valurilor mării,
Încearcă să distrugi săgeţile urii 
Care-ţi macină creierii,
Încearcă să cânţi ca greierii.

Trăieşte în iubire, dăruieşte fericire,
Nu încerca să furi vieţile altora,
Nu deranja visarea cuiva...
Nu distruge speranţa nimănui,
Nu călca cu un toc cui pe inima cuiva
Doar că să-ţi fie fericită inima;

Nu vei putea s-ajungi departe
Prin falsitate, invidie, sau răutate,
Poţi tropăi cu bocancii 
prin sufletele tulburate,
Dar nu vei avea parte 
de fericire sau libertate.

Încearcă să fii cât mai bun,
Caracterul urât nu se poate curăța 
Cu săpun, nici cu detergent;
Nu fii impertinent, fii inteligent,
Ai grijă ce faci,
Că doar nu trăiești printre gândaci
Nici printre copaci!

Cum respecţi, eşti respectat,
Cum ajuţi, eşti ajutat,
Trebuie să ţii capul plecat
Atunci când eşti vinovat.

Dacă ai greşit cuiva,
Degrabă să îţi ceri iertare,
Ca să nu provoci supărare,
Să nu devină grea și mare
Povara care-ți va sta pe umeri
În clipele de disperare;

Nu te crede drobul de sare,
Nici o stea strălucitoare,
Viaţa îţi va fi înfloritoare
Doar când vei avea inima mare
Şi sufletul curat...
Dăruieşte iubire 
Și ajutor necondiţionat,
Vei primi înapoi fericire 
Pe timp nelimitat!


© Crisastemis
Din Volumul – Iubire fără sfârșit