Mai bine...

Iubite, iar te-am aşteptat
Dar n-ai venit,
Nici la miezul nopţii,
Nici în zorii dimineţii,
Te-am căutat la răsărit,
Dar poate erai la asfinţit,
Doar iarna a revenit
În sufletul meu rănit.

Cerul, parcă-i de granit,
Cenuşa din focul iubirii
Prin aer s-a risipit,
Clipele fericirii, 
În nori s-au cuibărit...
Ninge necontenit,
Crivăţul suflă tare,
Încă nu a obosit...

Pornesc pe-un drum înzăpezit
Căutând o parte din destinul
Ce ne-a fost hărăzit,
Fulgii de nea m-au troienit,
Zâmbetul de pe buze,
Mi-a încremenit...

Aud câţiva paşi grăbiţi,
Văd câţiva ochi obosiţi,
Trec oameni fericiţi
Prin faţa mea,
Eu caut privirea ta...

Vreau să-mi regăsesc liniştea
De care nu mai am parte,
De când tu, iubite,
Ai plecat departe...

Lumea întreagă
Parcă a adormit,
Nici soarele nu s-a trezit
Să îmi spună "Bun venit!"

Parcă mă plimb
Pe un pământ nelocuit,
Totul în jur e pustiit...
Se-aude un urlet nesfârşit,
E dorul meu chinuit...

Firele de păr mi-au albit,
Puterile m-au părăsit
De când te-ai rătăcit
Pe-un drum destul de încâlcit...

Iubirea ta m-a biruit,
În loc să mă fi dojenit,
Iubite, mai bine m-ai fi iubit,
Decât să mă urăşti la nesfârşit!


© Crisastemis
Din Volumul – Iubire fără sfârșit