Doi visători

În timpul
Care a dispărut
Ca fumul,
A rămas
Un strop
Din parfumul
De primăvară...

În clipa de iubire rară
Dintr-o însorită vară,
A rămas o rană uşoară
Ce încă nu s-a vindecat.

În ceața ce s-a risipit,
Am fost doi actori
Dintr-un film mut,
Acum suntem doi visători,
Avem picioarele pe pământ
Dar capetele-n nori...

S-au terminat 
Gustoasele licori
Din care beam
Din noapte până-n zori...
Am ajuns doi cerşetori,
Vrem iubire gratuită
Şi fericire absolută,
În loc de apa
De la conductă.

Două inimi rupte,
Două suflete amărâte
Se vor rătăci
Prin lumi necunoscute...

Iubirea va dispărea
Ca timpul,
Care niciodată
Nu se-ntoarce înapoi...

Ochi goi
Dâre de noroi,
Lacrimi şi ploi
Vor rămâne după noi.


© Crisastemis
Din Volumul – Iubire fără sfârșit