Când iubirea este interzisă

Sărută-mi lacrima pală,
Vindecă-mi iubite
Orice boală,
Sărută-mi inima
Îmbrăcată de gală

Şi o petală
Din floarea iubirii
Ce încă nu s-a uscat,
Sărută-mă ca altădat'
Cu un sărut nevinovat
Pe sufletu-mi imaculat...

Sărută-mi
Iubirea colosală,
Alungă-mi
Tristeţea infernală,
Pictează-mă goală
Pe o albă coală,
Pune-mi în poală
O rază de lumină...
Atinge-mi pielea fină
Ca mătasea chinezească,
Sărută-mi trena împărătească,
Lasă bobocii de nufăr
Să înflorească,
Vreau să zburăm
Pe-o aripă
De pasăre măiastră,
Până în lumea îngerească!

Sărută-mă iubite,

Pe acoperişul lumii

Sau în mijlocul furtunii,

Rămâi cu mine

De la începutul săptămânii

Până la sfârşitul lunii...

Iubeşte-mă
Cu inima deschisă
Chiar şi atunci
Când iubirea este interzisă,
Sărută-mi pleopa stângă
Întredeschisă,
Mângâie-mi
Tâmpla dreaptă ninsă,
Sărută-mi o pagină scrisă
Din povestea noastră de iubire...

Iubite, sărută-mi cerul înseninat
De mine-n roz pictat,
Sărută-mă pe-un continent
Îndepărtat,
Pe muntele cel mai înalt,
Sărută-mi viaţa fără de păcat...

Sărută-mă aşa cum am visat
În noaptea-n care te-am chemat
Şi ai venit pe aripi de vânt,
M-ai sărutat în apă, 
în aer şi pe pământ...

Sărută-mi urmele 
Paşilor din zăpadă,
Sărută-mi ochii, 
Care vor să-ţi vadă
Privirea-ţi minunată,
Sărută-mă 
Pe soartă și pe noroc,
Iubite, prinde-te cu mine-n joc,
Să aprindem iar un foc
Ce va arde neîncetat...
Sărută-mă în veacul acesta
Şi în celălalt!

© Crisastemis
Din Volumul – Iubire fără sfârșit