Atât de fericită!

Frumosule,
Cu ochi ca două stele,
Cu iriși ca mărgelele,
Cu tine-am străbătut
Toate cărările,
Mările, oceanele...

În visele mele
Adesea te vedeam
Şi-ţi auzeam
Vocea suavă,
Cu tine în cor
Cântam.

Cât te doream!
Parcă de-o viaţă
Te aşteptam!
Şi într-o zi,
S-a întâmplat
Minunea,
Ai apărut
În viaţa mea.

Ce mult ne iubeam!
În fiecare noapte
Îmbrăţişaţi stăteam...
Vedeam printr-un
Ochi de geam
Bolta albastră
În care ne pierdeam,
Se aprindeau luminile,
Inimile noastre,
Se aprindeau și ele...

Ne agăţam
De câte o rază de lună,
Ca să o sărutăm
De Noapte Bună...

În zorii zilei
Ne trezeam
Să-i spunem Soarelui
Cât îl iubeam...

Sub cerul de smarald
Ne-adăposteam
Şi cu Iubire Divină
Ne hrăneam...

Ne bucuram că trăiam,
Zi de zi ne-mbogăţeam
Din Iubirea infinită,
Mă făceai atât fericită!

Şi astăzi
Ne iubim la fel,
Căci iubirea noastră
Nu ţine de portofel!


© Crisastemis
Din Volumul – Iubire fără sfârșit