Singură din nou

Sunt singură,
Pe un drum care duce
Spre nicăieri,
Dar parcă te văd iubite,
Trecând adeseori
Prin faţa mea,
Când mă trezesc în zori...

Sunt dependentă de tine,
Fiecare părticică din mine
Te dorește în fiecare secundă,
Ești ca o undă
Care trece pe lângă tâmpla mea,
Nu te pot uita,
Încă arde în mine
O flacără plăpândă
Din iubirea ta.

De când ai plecat,
Liniştea mea s-a tulburat,
Sunt ca o speranţă 

Neîmplinită,
Ca o casă părăsită...
Sunt ca o întrebare
Fără răspuns,
Timpul nostru,
Prea repede s-a scurs...

Parcă sunt o şosea
Fără intersecţie,
Sau ca o ecuaţie 

Fără soluţie,
Sunt ca o discuţie
Fără interlocutor,
Mă pierd într-un străin decor...

Sunt singură,
În întunericul nopţii,
Tot singură am fost
În timpul verii care a trecut
Prin temperaturi ridicate,
Sunt singură,
La un pas de moarte...

Sunt ca o mamă
Care şi-a pierdut copilul,
Sunt ca vinul
Care şi-a pierdut aroma,
Mă simt pierdută într-o lume
Atât de sălbatică,
Iar tu trăieşti în lumea ta
Fantastică.

Din nou sunt singură,
În vântul toamnei tăcut,
În furtuna care a început
În inima mea plină de răni,
Sunt singură,
Ca o pasăre fără aripi
Rătăcită printre cormorani...

Vreau să zbor departe,
Dar dragostea ta
Mă ţine pe loc
Ca într-un continuu joc...

Nu te pot părăsi,
Chiar dacă voi pedepsi
Sufletul meu...
Iubite,
De ce te ascunzi mereu
În spatele unui zid imens
De care nu pot să trec eu?

Tăcerea care mă înconjoară
Mă face să-mi amintesc
Când ne-am sărutat prima oară,
Îmi amintesc de marea albastră,
Pe care o vedeam
De la fereastra noastră...

E-atâta timp de când ai plecat,
Iar eu, sunt singură in pat...
Vreau să scap de viaţa mea pustie,
Visez o câmpie plină de flori,
Visez că te întorci mâine în zori...

Fără tine nu pot să trăiesc,
De ce nu vrei să crezi
Cât de mult te iubesc?
Întoarce-te iubitul meu,
Nu-mi face chinul și mai greu!


© Crisastemis
Din Volumul - Iubire fără sfârșit