Un pamflet cochet

Pe aripi de vânt

Plutesc între cer şi pământ,

Soarele mă însoţeşte

În călătoria

Ce nu se mai sfârşeşte

Şi care depăşeşte

Viteza luminii...

Ciulinii Bărăganului

S-au agăţat

De Poarta Sărutului,

Coloana Infinitului

S-a aşezat la Masa Tăcerii,

Clipa visării

E ştearsă de pe listă,

Poate că mai există

În pagini de revistă.

Îmi amintesc

De-un joc copilăresc,

Jocul de-a Baba oarba...

Hoarda de licurici

Se plimbă pe lângă furnici,

Greierii cântă

O arie frântă

De dor...

Un dirijor chior

Dirijează o orchestră surdă,

Primăvara zburdă

Pe câmpul cu leurdă.

Avem zile de promenadă,

Pe singura stradă

Din cartierul Balustradă

Locuiesc doar oameni de zăpadă,

Copacii din livadă

Vor să se mute pe autostradă,

Speranţa visează la o escapadă,

Vrea să meargă la paradă...

Dar unde e iubirea?

A dispărut şi fericirea

Undeva...

Se va mai întoarce oare

În inima ta, sau a mea?

Viaţa e atât de scurtă,

Ca o fustă peste burtă,

Răutatea-i un halat

Ce se poartă pe înnoptat,

Din venin ne-am adăpat

De un secol zbuciumat...

E trist, dar adevărat,

De bunătate am uitat,

Ne hrănim din păcat,

Uitând că-i doar

Un măr stricat.

Cerul e cutremurat,

Atâtea ploi divine el ne-a dat,

Lacrimi multe a vărsat

Pe pământul poluat...

Noi am uitat

Că din iubire

Universul e creat,

Singuri ne-am condamnat,

Ne îndreptăm cu paşi repezi

Spre neant.

© Crisastemis

Din Volumul - Iubire fără sfârșit