Eu nu scriu

Eu nu scriu doar

De dragul de a scrie,

Cuvintele se aşează

Singure pe hartie

Când vreau să

Îţi compun o poezie.

Emoțiile mele

Nu sunt puf de păpădie,

Ca să se risipească

Pe a uitării câmpie,

Iubirea mea este o glie

Pe care cresc flori o mie...

Pe cerul inimii mele

Cântă mereu o ciocârlie,

Sufletul mi-e ca o făclie

Ce arde neîncetat

În Universul iubirii,

Ce de Dumnezeu

E binecuvântat.

Eu sunt în armonie

Cu tot ce mă-nconjoară,

Atât în interiorul sufletului

Cât și în afară,

Iubirea pentru mine,

Nu este o povară,

E o floare parfumată, rară,

Pe care o păstrez în inimă

Ca pe o comoară.

Iubire, dulce poezie,

Literele tale, locuiesc în mine

Ca într-o colonie,

Dar uneori durerea ta,

Nu toată lumea o ştie.

Dar eu ştiu cine eşti,

Şi tu iubire, mă cunoști,

Eşti cel mai frumos cuvânt,

Tu eşti cerul meu albastru,

Eu sunt al tău pământ.

© Crisastemis

Din Volumul – Ecouri de suflet