Tu, femeie...

Tu, femeie ca o zână,
Uneori eşti a lumii stăpână,
Cu privirea-ţi caldă
Ca o rază de lună,
Cu chipu-ţi blând
Şi inima ta bună,
Poţi să alungi orice furtună.

De multe ori ai iertat
Inimile ce te-au înşelat,
Cu sufletu-ţi întristat
De-atâta iubire irosită
Ce te-a îndurerat,
Trădările le-ai uitat...
Femeie cu suflet curat,
Chiar dacă uneori
Ai murit din iubire
Tot prin iubire ai înviat!

Tu eşti mereu zâmbitoare,
Îmi îndulcești lacrimile amare,
Mă faci să uit de tot ce mă doare
Prin bunătatea-ţi fără hotare.

Femeie, tu nu ai asemănare,
Eşti cea mai frumoasă floare,
Tu mă îndemni la visare,
Iubirea pentru tine,
E zi de zi mai mare.

Părul tău
Ca un val ondulat de mare
Se-aşează pe umerii tăi goi
Mergând pe o cărare
Ce duce spre sânii-ţi binecuvântați
Care hrănesc vieţi viitoare...
Inima ţi-e plină
De flăcări de dorinţă arzătoare,
Femeie de viaţă dătătoare,
Eşti o splendoare!

Cu trupul tău mlădios,
Dai sens cuvântului „frumos”,
Eşti muza oricărui artist
Şi al oricărui alchimist.

Când sunt trist
Tu mă înveseleşti,
Ca pe o carte mă citeşti...
Când îmi spui că mă iubeşti,
Sufletul mi-l răscoleşti.

Când mă privești,
Parcă mă zăpăcești,
Gândurile mi le dezvelești,
Mintea-mi plină de patimi
Mi-o goleşti.

Indiferent ce faci,
De secrete mă dezbraci,
Sunt o jucărie în mâna ta,
Doar tu mă poți manipula.

Mă îngenunchezi de fiecare dată
Prin inima ta curată,
Femeie, tu eşti o capodoperă de artă,
Eşti cheia ce deschide a iubirii poartă!

 
© Crisastemis
Din Volumul - Ecouri de suflet