Vise hoinare

În nopţile mele,
Trec visele hoinare 
printre stele,
Vreau să fur puţină 
strălucire din ele.

În zilele mele senine
Am în inimă lumini divine,
Când mi-e dor de tine,
Razele de soare vin să mă aline.

Pe aripile timpului
Zboară dorul sufletului,
Vuietul vântului
Se împleteşte 
cu sunetul tunetului.

Ploaia se aşterne
Peste freamătul codrului,
Cad binecuvântările cerului
Peste liniştea pământului.

Ce frumoasă este viaţa
Chiar dacă este ca aţa,
Câteodată prea subţire,
Altădată, ne-ncâlcim
în ale ei groase fire!

Trebuie să ne bucurăm
De tot ce ne-nconjoară,
Hai să respirăm 
aerul curat de-afară,
Să facem ca durerea 
să dispară!

Haide să ne bucurăm 
de dragoste,
Să fim doi eroi 
dintr-o poveste
Ce nu se va sfârşi,
Spune-mi că mă vei iubi,
Că fericiţi mereu vom fi!


© Crisastemis
Din Volumul - Printre nostalgii