Renaştere

Cad florile de tei,
Natura naşte nori de ploaie grei,
Soarele, de noi se mai ascunde,
Vântul se plimbă pe oriunde,
Răceala în suflete ne pătrunde,
Zboară infinitele secunde.

Petale de flori tremurânde
Se scutură plăpânde,
Parfumul lor îmbătatându-ne.

Regretele, sunt cât un munte,
Clipele, bule de aer rotunde
Trec peste noi, 
Pradă singurătăţii lăsându-ne.

Gândurile noastre sunt ca nişte unde,
Valurile greutăţilor vor să ne inunde,
Dar celulele vieţii sunt tot fecunde.

Renasc amintiri
Cu miros de trandafiri
Din trecutele iubiri.
Cireşele coapte
Cad îngândurate
Pe pământurile uscate.

Dorinţele 
Se pierd printre şoapte,
Visele frumoase
Se zbat între viaţă şi moarte.

Trăim, murim,
Ne îndrăgostim, plutim,
În armonie cu natura
Trebuie mereu să fim!

© Crisastemis
Din Volumul - Contraste