Rămâi cu bine!

Amintiri seci, clipe grele...
Cât aş vrea să scap de ele!
Dar gândurile mele,
Mă duc către ţărmurile tale.

Atâta linişte este în jur,
Aş vrea un sărut să-ţi fur,
Dar eşti prea departe,
Ne despart atâtea ape...

Izvoarele lacrimilor mele
Deja sunt secate,
Viaţa fără tine,
Mi se pare moarte!

Voi merge către miazănoapte,
Printre alte lumi ciudate,
Vreau să fug departe,
Dar valurile vieţii, 
Sunt prea învolburate!

Voi căuta calea spre libertate,
Trecutul trist îl voi lăsa de-o parte,
Îmi voi clădi viitorul 
Pe-o nouă dragoste.

Aştept soarele să răsară
În viaţa mea amară,
Voi privi doar înainte,
Nu mă voi mai rătăci 
Printre-ale vechilor  
poveşti morminte.

Totuşi, nu te voi uita,
Acum mi-am învăţat
pe de rost lecţia,
Doar ai fost profesorul meu,
Tu m-ai învăţat să am suflet rău...

Nu-mi voi mai aşterne inima
La picioarele cuiva,
Dragostea mea o voi da
Doar cui mă va merita!

Voi renaşte din propria-mi cenuşă
Şi voi închide-a suferinţei uşă,
Voi merge cu capul sus,
Uitând că sufletul mi-a fost cândva răpus.

Nu mă voi mai oferi pe tavă
Inimilor reci, ce nu ştiu să-nţeleagă
Ce-nseamnă iubirea adevărată,
Bunătatea nelimitată...

Tu te vei îngropa în mârşăvii
Căci ai în minte doar prostii,
Îţi sunt împăienjeniţi ochii,
Nu ai simţul realităţii.

Roata vieţii se-nvârteşte
Şi nu ştii când te loveşte,
Cum ai rănit, ea te răneşte,
Totul în viaţă se plăteşte!

Rămâi cu bine, om cu suflet hain!
Tu mi-ai transformat iubirea-n chin,
Dar eu îţi ofer ramura de măslin
Şi-am să te iert, puţin câte puţin!

Inima mea nu se va schimba,
Căci am iubire infinită în ea!
Sufletul meu va fi bun mereu,
Rău este doar sufletul tău!


© Crisastemis
Din Volumul - Printre Nostalgii