Iarna fără tine

A venit din nou iarna,
Au căzut primii fulgi de nea,
Străzile-s acoperite de zăpadă,
Nu mai e nimeni pe stradă.

Rândunelele au plecat,
Florile din fereastră 
S-au uscat,
În jur e doar linişte
Şi o apăsătoare tăcere...

Covorul de omăt 
E imaculat,
Dar sufletul meu e trist
De când ai plecat.

Ninge ușor...
Se lasă seara 
Și eu mă plimb
Pe strada ta,
Poate ne vom revedea
Și ne vom împăca.

Am vrut să prind 
Un fulg de nea
În palmea mea
Dar s-a topit, 
N-a suportat căldura...
Aşa este şi inima ta,
Uneori atât de rece, 
Alteori atât de rea...

Mă-ntreb şi-acum,
Oare de ce 
Ne-am despărţit,
Cu ce ţi-am greşit?

Iarna  fără tine 
E prea grea,
Nu pot rezista,
Am nevoie de iubirea ta!

Peste viaţa mea 
Ninge iar
Cu fulgi mari reci 
Și lacrimi
De mărgăritar.

Au trecut atâtea ierni 
Peste noi,
Ce fericiţi 
Eram amândoi!
Ce mult ne iubeam,
Ce bine ne simţeam
Când ne-ncălzeam 
La gura sobei,
Uitam de frig, de viscol,
Uitam chiar şi de noi...
Ne îmbrăţişam, 
Ne sărutam,
Visam, pluteam,
Trăiam...

Indiferent 
Ce ne va oferi viața,
Eu te voi păstra 
În inima mea...
Te voi iubi mereu,
Voi aştepta 
Sfârşitul iernii
Din sufletul meu
Căci va veni primăvara
Și soarele va răsări 
Din nou!


Toate drepturile rezervate ©  Crisastemis