De ce vrei să mă răneşti?

Frate, fii bun cu mine,
Eu te iubesc pe tine!
De ce vrei să mă răneşti
Dacă fratele meu eşti?
Răutatea ta mă ucide,
De ce vrei să se verse atâta sânge?
Frate, eu te iubesc, nu uita...
Poate cândva vei regreta,
şi inima te va durea...
Poate măcar o lacrimă îţi va cădea
Când vei vedea câte vieţi se vor stinge.
Frate, trezeşte-te, deschide ochii...
Câte mame, taţi, copii, 
fraţi sau surori vor mai plânge,
Câte sufletele se vor mai frânge?
De ce... pentru cine şi pentru ce?
Frate, te-ai rătacit pe drumul
pierzării, te rog, întoarce-te!
De ce nu vrei să trăim în pace?

Timpul trece prea repede,
Am uitat de libertate sau egalitate
Chiar dacă tâmplele ne sunt cărunte
Și avem riduri adânci pe frunte...
Dar ne dăm seama prea târziu,
Da... nici eu nu mai sunt
cum ar trebui să fiu,
Nici tu nu vrei în armonie să trăim.
Viaţa trece pe lângă noi,
Ne afundăm mereu în noroi,
Nu vrem să ne lăsăm spălaţi
de binecuvântatele ploi...
Nu vrem să mai fim eroi,
Pe planeta Pământ
nu mai e loc pentru noi.
Suntem doar niste roboţi,
Ne place să fim subjugaţi
Să traim legaţi cu un lanţ,
Nu vrem să mai fim fraţi
Căci suntem deja dezbinaţi.

Uneori plângem prea puţin,
Nu mai avem lacrimi, am vărsat
ani la rând din plin...
Suntem otrăviţi cu venin,
Nici măcar oameni
nu putem să mai fim...
Alteori râdem prea mult
Chiar dacă ne dăm seama
că aproape totul e pierdut...
Trăim într-un imens necunoscut,
Nu ne mai amintim de trecut,
Am uitat de fraţii care s-au jertfit...
Uităm mereu de Iubire, Pace, Libertate,
Dar de ce este nevoie de Moarte?

E trist când uităm să ne ajutăm,
Cu greutaţile trebuie singuri să luptăm,
Viaţa mereu de la capăt o luăm,
Dar ura trebuie să o alungăm...
Pe cadavre nu avem voie să călcăm!
De ce inima ni s-a împietrit,
Oare am uitat de ce pe lume am venit?
Am uitat să ne iubim cu adevărat?
Sufletul ne e împovărat,
Lupta pentru iubire am abandonat,
În vene sângele ne e îngheţat...
Porumbelul Păcii e rănit,
Frunza de măslin s-a veştejit...
Nu mai avem în noi inimi să bată,
Orgoliile ne-au fost  îngenuncheate,
Drepturile ne sunt încălcate...
Am fost hraniţi cu pelin
şi durere viaţa toată,
Ne amăgim, ne minţim...
Vrem să dăm vina pe soartă...
De ce trebuie să cerşim libertate
la vreo poartă?
De ce ura trebuie să ne despartă?
Frate, fii bun cu mine,
Eu te iubesc pe tine!
De ce vrei să mă răneşti
Dacă fratele meu eşti?
Răutatea ta mă ucide,
De ce vrei să se verse atâta sânge?
Frate, eu sincer te iubesc...
De ce trebuie să mă umilesc
cerând dreptul la viaţă?
De ce vrei să-mi ucizi  şi ultima speranţă?

Toate drepturile rezervate
©  Crisastemis