Mi-ai furat iubirea

Mi-ai rănit din nou inima,
Ca un hoț tu mi-ai furat iubirea,
Mi-ai alungat fericirea,
Nu mai pot să gândesc,
Simt cum mă rătăcesc,
Sunt turmentată,
De dorul tau îmbătată.

De ce oare ai plecat,
De ce o clipă nu ai mai stat
Să-ți spun cât de mult te iubesc?
Acum doar în trecut trăiesc,
Visez... delirez... vibrez.

La tine mă gândesc,
Singură mă amăgesc,
Doar tu mă faceai să zâmbesc,
Lângă tine simțeam că trăiesc,
Mă doare până 
În adâncul sufletului
Când de tine-mi amintesc.

Mă întreb adeseori
De ce nu ai rămas
Când te-ai întors ultima oară?
În loc să-mi aduci flori
Ai preferat să mă ignori.
Ai reușit să mă omori
Cu indiferența ta ucigașă,
Regret că te-am lăsat să pleci,
Recunosc, am fost o lașă,
Nu am putut 
Să te opresc din drum,
Chiar dacă știam că iubirea
Se va preface în scrum.

Mi-ai distrus fericirea,
Ai luat cu tine și viața mea,
Nu mai pot să trăiesc,
Ca o lumânare mă topesc;

Nu mai am lacrimi să plâng,
Sunt ca o pasăre rănită zburând,
La tine vreau să ajung
Dar aripile mi se frâng;

Nu mai am putere sa rezist,
Mi-e sufletul atât de trist,
Am obosit să te mai aștept,
Nu-mi mai bate nici inima în piept.

De ce vrei să-ți cerșesc iar dragostea
Când tu mi-ai luat și ultima speranță?
De ce vrei să mă umilesc la nesfârșit
Să sufăr din iubire atât de mult?

Niciodată nu te voi uita,
Dar nici nu te voi putea ierta.
Tu mi-ai furat 
Tot ce aveam mai frumos,
Iubirea... darul cel mai prețios.


Toate drepturile rezervate
© Crisastemis