Dragostea și ura

Dragoste, dragoste
Uneori ești o mare pacoste...
Chiar dacă ești frumoasă
Adeseori,
Multă durere ne lași în suflete
De mii și mii de ori.

Săgeata ta
E prea ascuțită
Iar uneori e otrăvită,
Tu vrei ca inima
Să ne fie rănită,
Îți place să ne pui pe jar
În fiecare zi din calendar.

Tu te bazezi pe ale noastre
Simțăminte,
Uneori ne lași fără cuvinte,
Ne dai bucurie si extaz,
Dar poți să ne dai și de necaz.

Ne poți oferi Paradisul,
Ne faci să ne contopim 
Cu Universul,
Cu tine ne simțim
În al nouălea cer,
Dar la Poarta Fericirii
Stă de pază un grănicer...

E la pândă din vechi timpuri,
Voi nu puteți să stați alături...
E cineva parșiv, o piază rea,
Dușmanca ta, ura...
Nu poți scăpa de ea,
Oricât de mult ai vrea.

Doar ura te poate îngenunchea
Pentru că este rivala ta...
Doar ea te poate oricând domina
Pentru că este întotdeuna rea.



© Crisastemis