Interzis la iubirea mea!

Dacă vei dori vreodată
Să-ți bați joc de viața mea,
Dacă vreodată-mi vei călca pe suflet,
Eu am să calc de două ori pe inima ta.

Dacă vei crede vreodată
Că am fost bună, dar totuși rea,
Când vei vedea că nu e nimeni
Să-ți aline tristețea,
Când pe umărul cuiva
Să plângi tu ți-ai dori,
Când nu vei avea un zid
Pe care să te poți sprijini,
Atunci ai să vrei să ma cauți
Dar eu... nu voi mai fi...
Nicăieri nu mă vei mai găsi.

Căci dacă am fost atât de bună
Mi-ai spus că sunt prea nebună,
Când eram prea iertătoare
Credeai că sunt proastă tare...

La sufletul meu nu te-ai gândit,
Bunătatea nu mi-ai prețuit,
Nici de inima mea nu ți-a păsat,
De viața mea nu te-a interesat.

Dar eu am să te răsplatesc cu nepăsare
Să vezi cât de tare doare...
Nu vei mai avea acces la inima mea,
Îți voi da... Interzis  la iubirea mea!

Când  îmi vei spune că inima te doare
Mă voi face că nu aud, voi râde tare...
Când îmi vei spune ca sufletul ți-e sfâșiat
Eu îți voi spune că te înșeli, că ai visat.

Te vei lovi doar de al meu refuz,
Vei fi mereu mut si confuz,
Te vei lovi doar de răceala mea,
Într-un sloi de gheață te vei bloca.

Nu vei mai putea sa treci dincolo de inima mea
Caci acum e o barieră până să ajungi la ea...
Sufletul meu este dincolo de granița iubirii,
Tu n-ai să poți să ajungi la poarta fericirii!

© by Crisastemis